
Iarna asta cetzoasa ne tine in brate cu povesti la gura sobei
cu elodii, nationale de fotbal, tigani si europarlamentari.
Ultimele sunt preferatele mele pentru ca implica multe
personaje dramatice, amuzante, patetice si asa mai departe.
Avem alegeri din nou, ce bucurie! Afise prin tot orasul,
caravane cu megafoane care iti explica ce si cum, ineptii televizate si lupta
acerba. Candidatii-unu si unu (sau una ca sa nu fim misogini), care
mai timid, mai constient de propria prostie, care mai intepat, afisand
o siguranta pe care o simtim doar atunci cand la un dineu lesina
o mamaie si se aude din spate: "dati-va la o parte, sunt medic ginecolog!".
Trecand peste lipsa crasa a oricarei notiuni cu privire la tot
ce inseamna Parlament European, istorie sau economie,
sa remarcam doar slaba pregatire a campaniilor electorale.
Strategiile au fost elaborate de un grup de copii de 4 ani de la gradinita cu program normal "Helmuth Duckadam", in timp ce platformele politice au la baza unele lucrari redactate de maimutze dresate de la gradina zoologica din Nairobi
sub atenta supraveghere a lui Ronald McDonald, celebrul analist politic scotian.
Sloganurile sunt idioate, lipsite de sare si piper si boia, facandu-ne
sa regretam scandarile textilistelor de la Apaca la adresa lui Petre
Roman, de acum multi, multi ani.
Conform prevederilor legale, scrutinul este validat indiferent
de numarul persoanelor care se prezinta la vot, asa ca daca nu aveti
nicio idee stati linistiti acasa si cititi o carte.
In incheiere, drept multumire pentru toate cele de mai sus si pentru
ireprosabila informare a populatiei cu privire la europarlamentare si
la alegeri in general ( cu precadere din partea acelora care cred
ca vot uninominal inseamna ca un singur membru al familiei are
voie sa voteze) un premiu special care sa destinda atmosfera
la sediile de campanie (vezi poza...o vezi?)